Încheierea unui contract de muncă Încheierea unui contract de muncă

Încheierea unui contract de muncă

Desfăşurarea activităţii în baza unui contract individual de muncă este reglementată de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Potrivit prevederilor actului normativ menţionat anterior, principalele aspecte privind încheierea unui contract individual de muncă sunt:

  • contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu;
  • contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului;
  • anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă;
  • angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă;
  • munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

 

În cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute:

  • clauze generale     
  • durata contractului
  • locul muncii
    • felul muncii
    • condiţiile de muncă
    • salariul
  • clauze specifice
  • clauza de formare profesională
  • clauza de mobilitate
  • clauza de confidenţialitate
  • clauza de neconcurenţă

 Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

 

Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

 

 Contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată, dar poate fi încheiat şi pe durată nedeterminată, doar în cazurile prevăzute la art. 83 din Codul muncii.

 

Codul muncii prevede posibilitatea angajatorului de a încadra salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă, prin contracte individuale pe durată nedeterminată sau determinată, cu condiţia ca numărul de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, să fie inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă.

 

Contractul individual de muncă cu timp parţial trebuie să prevadă, pe lângă clauzele specifice oricărui contract individual de muncă, precizări privind durata muncii şi repartizarea programului de lucru, condiţiile în care se poate modifica programul de lucru, precum şi interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora.

 

 Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de toate drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile stabilite de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. Drepturile salariale se stabilesc proporţional cu timpul efectiv lucrat.

 

 Încheierea unui contract individual de muncă conferă salariatului, în principal, următoarele drepturi:

  • dreptul la salarizare pentru munca depusă;
  • dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
  • dreptul la concediu de odihnă anual;
  • dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
  • dreptul la demnitate în muncă;
  • dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
  • dreptul la acces la formarea profesională;
  • dreptul la informare şi consultare;
  • dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
  • dreptul la protecţie în caz de concediere;
  • dreptul la negociere colectivă şi individuală;
  • dreptul de a participa la acţiuni colective;
  • dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
  • alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

 Orice contract individual de muncă trebuie să conţină clauze referitoare la:

  • identitatea părţilor;
  • locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
  • sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
  • funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
  • riscurile specifice postului;
  • data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
  • în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de munca temporară, durata acestora;
  • durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
  • salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
  • durata normala a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
  • indicarea contractului colectiv de munca ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
  • durata perioadei de probă (cf. art. 17, alin. (3) din Codul Muncii).